Copacii îşi schimbau frunzele-ntre ei
O apă trecătoare ţinea de urât unei femei
Pe malul celălat el stătea, cu ochii-n gol
Şi ea în gol stătea ca o regină
Şi se-ntreba cine-i de vină
Ochii ei erau, erau două puncte
Şi el era o piatră dintr-un munte
Dar muntele pe dinăuntru era gol
Şi ea în gol stătea ca o regină
Şi se-ntreba cine-i de vină
Vântul, se juca prin părul ei
Şi-i spunea ca a ales-o dintr-o mie de femei
Dar ea stătea nemişcată-n gol
Şi-n gol stătea ca o regină
Şi se-ntreba cine-i de vină
Comments (0)