Nu regret, nu mă jelesc, nu strig
Toate trec floarea spulberată
Veștejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată
N-ai să mai zvâcnești ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculț la drum
Stampa luncii n-o să mă mai cheme
În dorinți încep zgârcit să fiu
Te-am trăit sau te-am visat doar, viață
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineață
Dor de ducă tot mai rar, mai rar
Pui pe buze flacăra pornirii
O pierdutu-l prospețimei har
Cu vioiu-i clopot al simțirii
O pierdutu-l prospețimei har
Cu vioiu-i clopot al simțirii
Toți suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele deșarte
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc și că mă duc spre moarte
Binecuvântat să fie deci
Comments (0)